Vreau – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy

Nu vreau nimic mai mult decât se poate,
N-aștept din cer să-mi cadă stea, pomană,
Nici să mă lași în suflet cu o rană,
Chiar dacă ești mai scumpă decât toate.

Te vreau pe tine, veșnic, amazoană,
Să treci ușor, cu poale suflecate,
Prin visele de vreme oxidate,
Să rătăcim prin secole, în taină

Și să-mi așterni iubirea infinită
Pe sufletul care te venerează –
Eu pentru tine aș plăti și mită.

Ți-o spun, iubito, fără de emfază,
Vreau să te sorb, știu că mi-ai fost sortită.
Ce dacă ploaia mă invidiază?
*
Promisiuni sortite să rămână
Legate de o aripă deschisă
Și zborul către lumea interzisă
A versului… Cândva m-ai luat de mână

Și-am pariat destinul pe o fisă
Fără să știm c-o să dureze până
Când viața însăși va călca pe frână
Sau poate nu… În stele este scrisă

Povestea ce-o trăim. Sunt ani de zile
De când pășim în doi pe-aceeași cale
Și-așternem amintiri pe-aceleași file

Sau poate eu, perechea mâinii tale,
Am fost mereu, de-aceea-s inutile
Dorințele șoptite-n catedrale.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Reclame

Balada stelelor – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

zzz

– Mi-am pus la poarta inimii magnolii să-mi înfloarească-n fiecare zi
Când treci desculță către așternutul în care știu că noaptea te-aș găsi
Și fascinat de fantezii nocturne m-aș îmbăta de tine până mor
Să pot renaște-n ziua următoare, să te respir de sete și de dor.

Nu-ți fie teamă, am să fiu cuminte, cu ochii mari pe-a pielii catifea
Am să pășesc ușor ca-ntr-o poveste să nu mă pot trezi nicicând din ea
Și-n basmu-n care Albă ca Zăpada din somn este trezită c-un sărut
Să am un loc și să-mi ridic armate, s-ameninț lumea, fără arc sau scut,

De va-ncerca să-mi curme bucuria născută dintr-o dragoste topaz
Că altceva n-am să-mi doresc în viață decât sărutul dulce pe obraz
Al florilor de-april, magnolii albe să mă îmbrace cu petala lor,
Să le compun în fiecare noapte cu buzele sonete pe picior.

– Ne-au prigonit înghețurile lumii printr-un deșert al timpului, dar când
Ai traversat infernul îndoielii, nimic nu te doboară, orice gând
Devine psalm al dragostei de viață, devine mugur, floare și-apoi stea,
Magnoliile se desprind din ramuri și-acoperă pământu-n calea mea

Cu gingășii ce nu-și găsesc izvorul aici, la noi, dar știe Dumnezeu
Că nimeni n-a numit vreodată dorul. Perechea-n vers a sufletului meu
Ai fost mereu și astfel vei rămâne oricâte-mpotriviri s-ar ridica
Între noi doi, oricâte ziduri ‘nalte ar construi destinu-n calea ta…

Voi fi aici, la capătul luminii și voi miza pe-aceleași primăveri,
Să-mi legi un cer de marginea tulpinii și soarelui te rog, atât, să-i ceri
Să fie blând cum ești și tu când seara pe pragul casei stai și-mi spui povești
Și-n ramurile verzi coboară stele, ca-n prima noastră viață… Ți-amintești?

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Bună seara, ploaie! – versuri Liliana Trif & Ioan Grigoraș

38726880_2107500019567941_168609395154878464_n

– Bună seara, lume! Care dintre noi
A călcat asfaltul umezit de ploi,
A dansat sub stropii reci, pe trotuar,
Care-ascunde stele albe-n buzunar?

Bună seara, ploaie! Pe al meu iubit
Sub oglinda cărui cer l-ai prigonit
Să deschidă ochii și de ce i-ai spus
Că spre mine drumul e în sens opus?

Bună seara, vreme dulce a lui mai,
Fie că e soare, fie ploi prin rai,
Mă mai plâng că norii trec spre nicăieri
Măsurând distanța dintre primăveri.

– Bună seara, Lili! Știi că amândoi
Am privit spre ceruri, drumul înapoi
Nu era al nostru, nici n-am potolit
Setea de lumină și de infinit.

Bună seara, ploaie! Sub picior mi-așterni
Mii de curcubeie… Nu suntem eterni,
Dar eternitatea o avem garant
C-am atins, iubito, punctul culminant.

Bună seara, lume, vino-n luna mai,
Pune șei de soare pe sălbatici cai
Să arăm grădina cât pământu-i ud,
Să rămânem tineri veșnic, verde crud.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Sonetul nopților fecunde – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

zzzzzzzzzzzzzz

– E noaptea ca un ghemotoc de paie,
Stingi un chiștoc și gata se aprinde,
Cu palmele nebune te cuprinde
Topindu-te pervers în vâlvătaie,

Când flacăra albastră se extinde
Ori joacă futuristic prin odaie,
Invoci să cadă câțiva stropi de ploaie
Peste potopul care se întinde

Și murmurând cu ochii-nchiși catrene
Te lași cuprins de fantezii extreme,
Le simți cum trec prin zone erogene,

Metaforă aprinsă sau blesteme,
Capitulând în așternut alene
Îți par secundele, când plâng, poeme.

– Peste vitralii ploaia cade mută
Spălând de praf a îngerilor față,
Pe patul alb magnolii se răsfață
Și-n liniștea aceasta absolută

Înșir mătănii de cristal pe-o ață,
Mă rog să fiu din coasta ta făcută,
Dar azi pe pântec ploaia mă sărută…
Și ce potop! Mă tem că dimineață

Pământul tot acoperit de ape
Îl voi găsi sau pe un vârf de munte
O să ne fim departe și aproape

O să-ți descriu cu lux de amănunte
Câtă iubire-n pieptul meu încape
De-am ridicat deasupra vieții punte.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

O noapte dintr-o viață – versuri Liliana Trif & Ioan Grigoraș

36236166_1981216548569551_9017518892922175488_n

– Peste cadranul ceasului aștern eșarfa de cașmir sperând că timpul
Ne va lăsa un vis cu împrumut, măcar acum că-i verde anotimpul,
O noapte dintr-o viață nu-i puțin, când în definitiv n-avem nimica,
Un dans din mii de dansuri și-un motiv să evităm aceste ore, frica

De-a dispărea în zori, când vor suna, în goarne serafimii și spre ceruri
Garguii vor zbura din cuibul lor să-mpodobească albele creneluri…
O noapte dintr-o viață ne e dat să împărțim și-un dans al întâmplării,
Când trupul meu lipit de trupul tău îmi explorează granița răbdării.

O, Doamne, ține soarele ascuns și noaptea asta fă-o infinită,
Ballroom-ul dintr-o dată-mi pare strâmt, cupola lui cu aur poleită
Ascunde o poveste sau un vis ce se sfârșește mâine dimineață,
Dar vreau să cred, iubite, c-a fost scris să împărțim o noapte dintr-o viață.

– Mai sper că noaptea visul clandestin prinde contur, pe clape de-ntuneric
Pantofii tăi trecând peste destin îi mai aud… Sub cerul meu eteric
Nici timpul nu-ndrăznește-a întreba ce oră e sau cât să mai aștepte,
Stă-n umbra scării drept, în fața ta, când trena lung-alunecă pe trepte.

Un vals suav ne cheamă în salon, la brațul meu parcă plutești și-mi pare
Că ne-am desprins din alte vremuri sau că am mizat pe-o soartă oarecare…
E mult, puțin? Iubito, habar n-am, dar cer răgaz pentru un dans, în seara
Pe care zeii ne-o promit demult, că am umplut cu lacrimi călimara,

Să dăinuiască peste nopți și vieți, o mie una, chiar și mai departe,
Când visele vor emigra spre sud, iar viața va renaște-ncet din moarte,
Să implorăm pianul, peste noi, s-aștearnă întunericul andante,
Să fim pe lumea asta tu și eu, și să gustăm emoții fulminante.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Enigma mea din alte galaxii – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

– Îți construiesc, iubito, piramidă ca unei zeității din galaxii
Îndepărtate-n timp și spațiu, astre să-ți lumineze drumul peste mii
De ani lumină și de poezie când pe pământ vor plânge tainic tei
Și va păși luceafărul de seară, de mână cu iubita printre ei.

Tu să rămâi enigmă mai departe, Anubis numai te va desluși
În nopțile când marea-i liniștită, sub flacăra din temple vechi, deși
E scufundată-n beznă Atlantida, sirenele sunt soațe de atlanți,
Iar noi sperăm c-ai să-ți apleci urechea la terieni, ca simpli azilanți,

Să ne ridici prin porțile stelare, prin gaura de vierme să ne porți
Spre lumea celor vechi unde odată ai coborât din cer, azi poate-s morți,
Dar mai așteaptă Sfinxul să deschidă ușa din piramide spre trecut
Și să pășești prin ea ca o regină ce-n suflet poart-al vieții lor sărut.

– De multă vreme sceptrele luminii le-am dobândit și mi-am croit un drum
Prin porți stelare spre Pământ când viața era la început… Abia acum,
Condusă către marginile Terrei de nefilimi, am îndrăznit să-ți cer
Să crezi că te-am urmat din veșnicia genezei, dar o umbră de mister

S-a așezat pe inimile noastre și ne-am pierdut atunci definitiv,
Deși ne-am căutat prin lumi astrale, eoni la rând, există un motiv,
Cum zilele preced întotdeauna-ntunericul ce ne inundă calm,
În cartea lui Enoh ți-am scris destinul, poemu-n doi l-am transformat în psalm.

Nimic întâmplător, că Universul păstrează echilibru-n tot, și-apoi
De ce ne-am îndoi că soarta-i dreaptă, când dintre toți ea ne-a ales pe noi
Să trecem prin portalele solare și să aducem iarăși pe pământ
Cunoașterea deplină a iubirii. La început am fost doar un Cuvânt.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Sonet pentr-o iubire dulce-amară – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

38828270_2051528268205045_6724228483976790016_n

Îmi bați la poarta inimii cu tocul
Și simt pe buza lui stropi de cerneală
Albaștri ca o ploaie tropicală,
Dar, oare, vor putea să-mi stingă focul

Când te visez și prins de nădușeală
Mi se aprinde inima? Mijlocul
E plin de fluturi care zbor și-n jocul
Născut dintr-o iubire virtuală

Mă-nnebunesc, iar când mă seacă dorul
Îmi amintesc de prima noastră seară,
Cum ți-am strivit cu buzele piciorul…

Mi-ai spus că dragostea e dulce-amară,
Acum sunt beat, îmi savurez amorul
Și vreau să te sărut pe talpă iară.
*
S-au scurs pe turnuri secole și viața
Urmează pașii dragostei de tine,
Ridic din nou altare pe ruine
S-aduc ofrande lunii dimineața

Când soarele în apele saline
Își oglindește sufletul și fața.
Pe ce destin ne-am scris cândva prefața
De încă-ți port în trupul meu, străine,

Pecețile sărutului și mersul
Ți-l recunosc de-un veac, pe dinafară,
Atunci când treci grăbit prin universul

Clădit în doi? Planeta mea bizară
E-o carte unde sufletul și versul
Au împletit o soartă dulce-amară.

Sonetul mării fără țărmuri – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

zzzzzzzzzzz

A mai trecut o zi și-mi pare lungă,
Distanța până la apusul care
Te mângâie cu fruntea pe picioare
Și-ncet, încet, încearcă să ajungă

La rădăcina ta. Din întâmplare,
Vrea noaptea neagră parcă să străpungă
Ziua trecută ce aleargă-n dungă
Furând din chipul tău stropi de culoare.

Mai trece-un ceas și împletesc din gânduri
Pe fața rimelată de suspine
Imagini vechi, alb-negru, printre rânduri

Te regăsesc cu flori în păr. Știu bine
Că trec în zbor cocorii albi în cârduri,
Dar voi găsi în zori un ţărm cu tine.
*
Se-abate ploaia-n drumul ei spre casă
Prin negurile inimii să-i spele
Neliniștea, dar gândurile mele
Împodobesc o noapte prețioasă

Cu fir de-argint… Poteca înspre stele,
Poveștile culcate pe mătasă
Abia se nasc, iar luna maiestuoasă
‘Ți-ndrumă mâna caldă prin dantele

Să mă găsești pe plajele brăzdate
De vânturi reci și valuri ne-mblânzite
Cu tălpile în aur înmuiate,

Dar dacă vii să-mi dai un semn, iubite,
Să-ți fac pe țărm, din scoici și nestemate,
Un templu pentru zile însorite.

Rondel sentimental – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy

– A iubi când se conjugă
Se-aprind florile pe ruguri,
Eu, oprindu-mă din fugă,
Îți cer boabele din struguri,

Tu-mi oferi numai doi muguri
Să-ți spun tandru, ca pe o rugă,
A iubi când se conjugă
Se-aprind florile pe ruguri.

Dragostea nu-i ignifugă
Luminează în amurguri,
În deșert precum în burguri,
Pe stăpân, la fel pe slugă,
A iubi când se conjugă.
*
Jertfa florii scuturate
Pe pământul cald al serii
E un dar al primăverii,
Dor de veri întârziate.

Spală ploaia de păcate
Cerurile Învierii,
Jertfa florii scuturate
Pe pământul cald al serii

E iubirea din cetate
Ce-o visează templierii.
Au plecat din eden merii
Și-au cerut pentru dreptate
Jertfa florii scuturate.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Rondel pentru un vis – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

ppppppppppppppppppppppppp

– Mă sting de sete, simt că mor,
Vărs lacrimi albe pentru tine,
Poeme de iubire pline
La ceas de seară plâng cu dor

Cerșind o clipă de amor
Scăldată-n versuri sibiline.
Mă sting de sete, simt că mor,
Vărs lacrimi albe pentru tine,

Sunt lungi, ploi de ecuator
Ori colorate în suspine,
Dar mă gândesc că poate-i bine
Să te aștept, să vii ușor…
Mă sting de sete, simt că mor.
*
– În ploaia caldă mă-nfășor
Și ape-adânci străbat cu tine,
Plătesc un preț ce se cuvine
Pe-un vis de mai multicolor.

E greu, dar chiar de-ar fi ușor
Tot aș pretinde că mi-e bine,
În ploaia caldă mă-nfășor
Și ape-adânci străbat cu tine.

Când fanteziile te dor
Și lumea toată e-n ruine
Revendic zilele senine
Fără să cer vreun ajutor,
În ploaia caldă mă-nfășor.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif