Impas – versuri Liliana Trif & Ioan Grigoraș

zzz

– Mai fac pe țărmul timpului popas
Între ce-a fost și ce-ar putea să fie…
Mereu am traversat acest impas,
M-am întrebat de câtă poezie

Avem nevoie noi sau pentru ce
Ne scriem zilnic versuri? Cărei ore
Îi datorăm miracolul că e
Compusă din lumini multicolore?

Dar între ieri și mâine e un pas
Pe care-l ignorăm cu gentilețe,
Nicicând n-am depășit acest impas
Și totuși… nicio umbră de tristețe.

– Eu joc ades cu runele șotron
Și caut câte-un colț în care piatra
Descalță molecula de carbon,
Iar poeziei noastre-i află vatra,

Izvorul unor inimi de cleștar
Și-a ielelor ce ne-au chemat la joacă…
Te-admir pe luciul apei și-apoi sar
Visând și nu-ntreb niciodată dacă

Suntem sortiți să trecem peste ceas
Ca veșnicia-n prima ei secundă
Găsind mereu o cale în impas
De-a face universul să-mi răspundă.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Reclame

Capricii – versuri Liliana Trif & Ioan Grigoraș

zzzz

„Binecuvântat este anotimpul care adună
toată lumea într-o conspiraţie a dragostei.”

– „Dezbracă-te de negură, iubito,
Şi lasă-mă să te privesc aşa,
Fragilitatea, ştiu, ai moştenit-o
De la magnolii, primăvara mea!”

Am râs, iubite, şi-am crezut că orei
I-ai pus căpăstru şi-o vei ţine-n frâu,
Dar am deschis cutiile Pandorei
Şi-am descuiat al gerului desfrâu.

Îmbracă-mă de poţi în adevărul
Unei iubiri supreme şi-ţi promit
Că niciodată n-ai să guşti din mărul
Blestemului de-a nu mă fi iubit.

– Dezbracă-te de iarnă și de ceţuri
Şi lasă-mă să te privesc cum treci
Peste argintul iernii, când dezgheţuri
Sub paşii tăi smaraldul pe poteci

Îl ţes cu flori şi-apoi îl desfăşoară
Până-n poiana verde, lângă lac,
Tu vii zburând, ca visul de uşoară,
Aş vrea atunci în fluturi să te-mbrac

Și voi fi vesel chiar dacă Pandora
Dezlănțuie stihii peste pământ
Ori dacă anotimpu-şi schimbă ora
Și ne găsește-n pat fără veșmânt.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Blestem – versuri Liliana Trif & Ioan Grigoraș

zzzzzz

– Blestem iubirea noastră să-nflorească
Când lumea asta tristă va muri,
Din lutul meu albastru să rodească
Un fruct al tău şi poate-n acea zi

O să mă crezi că timpul nu contează.
Blestem iubirea noastră până când
Mă vei cuprinde-ntreagă într-o frază
Să-mi memorezi fiinţa repetând,

Iubito, ştii ce binecuvântare
Ne suntem unul altuia şi-avem
Cel mai amar destin? O ursitoare
Ne-a încuiat iubirea într-un poem.

– Blestemul tău aș vrea să se-mplinească,
În zorii erei noi ce va veni,
Când primăverii noastre o să-i crească
Magnolii albe prin poieni târzii.

Să te găsesc în orice poezie,
Metafora să-mbrace trupul nud
Și să rămâi pentru o veșnicie
Iubirea mea cu chipul verde crud.

Atunci voi ști că cerul mă răsfață
Chiar dacă roua gurii e pelin,
Îngenunchind în templu dimineață
Voi binecuvânta acest destin.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Nu știi cât dori – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

zzzzzz

– De ce nu-mi spui că se contractă timpul
Și orele se scurg parcă n-ar fi,
Că unii zei au părăsit Olimpul
Ca să transforme nopțile în zi?

M-aș transforma și eu într-un luceafăr,
Să-ți las pe talpă un sărut în zori,
Iar dacă nu-l strivești în somn și teafăr
Voi fi-n amurg, rămân… Nu știi cât dori

Când anotimpuri trec, la rând, în goană,
Și caii vremii scot pe drum scântei,
Ca niște fulgere, bacoviană
E viața fără tine, fără zei.

– De ce nu-mi spui că se comprimă ora
Înghesuită-n sfericu-i nucleu?
Cutia am deschis-o, deci Pandora
Ne șantajează… Vinovată? Eu.

Dar între noi imperii de răbdare
S-au așezat, încât abia mai pot
Să-ncep punând o ultimă-ntrebare:
Tu crezi că vom găsi un antidot

Care să curme dorul și durerea,
Distanța s-o reducă între noi?
Nu vezi că nici cuvântul, nici tăcerea
Nu ne ajung când suntem amândoi?

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Terapie lirică – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

zzzz

– Pe unde ești? Te caut printre rune
Ca pe-un citat al unui timp trecut
Pe care toți îl știu, nimeni nu-l spune…
Să am nevoie de terapeut

S-atingă-ncet cu vorba-i pricepută
Umbra săgeții care s-a înfipt
Sub omoplatul stâng, durere-argută
S-o-nece-n frunze de eucalipt?

Pe unde ești? Că mi se-aprinde slova
Și se-ntrupează liric sub condei,
Aș vrea spre burgul tău să-mi îndrept prova
Ca la-nceputul unei epopei.

– Sunt uneori la capătu’-ndoielii,
Aproape și departe căutând
Gravura ta în profunzimea pielii
Rămasă dintr-o altă viață când

Și te-am urmat desculță prin infernul
Pe unde nimeni alta n-a-ndrăznit,
Mi-am apăsat cu palma dreaptă sternul
Și inima o vreme s-a oprit…

Dar nu e moartea doar o terapie,
Sărutul ei fatal un leac bizar?
De n-ai fi tu prin care poezie
Aș rătăci, prin ce destin amar?

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Loteria morții – versuri Liliana Trif & Ioan Grigoraș

zz

– Ne-au aruncat ateii-ntr-o arenă
Cu lei flămânzi, dar uite, jocul sorții
Scris undeva, pe-o pagină mondenă,
L-am câștigat… La loteria morții

Ne-om fi înscris, dar cine poate spune
C-o să trăiască veșnic? Poate viața
E-un rol jucat, cu nume și prenume,
Și asumat, de-aceea dimineața

Aștept să-mi spui că ți-am lipsit, iubire,
Că visele-s lipsite de culoare
Și-ai alergat desculț prin amintire
Să mă găsești în viața următoare.

– E viața ca o luptă, dar se pare
Că ne-am călit în bătălii cu soarta,
Gladiatori mondeni și-o oarecare
Arenă unde cu prestanță arta

Ne-a-ncununat cu lauri. Ce obstacol
A stat în calea veșniciei noastre,
Când însăși viața asta-i un miracol
Și ne lovim cu tâmplele de astre.

Trăiesc visând, echilibrând proporții,
Și te aștept pe-acoperișul lunii,
Câștigători la loteria morții,
Perdanți eterni în fața pasiunii.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Ascultă pământul – versuri Liliana Trif & Ioan Grigoraș

zzzzz

„Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte și florile vieții tale înfloresc singure. Nu un ciocan a făcut pietrele atât de perfecte, ci apa cu dulceața sa, cu dansul și sunetul său.” Rabindranath Tagore

– Ascultă, iubite, pământul cum plânge
De-atâtea ospeţe, de-atâta desfrâu,
Izvorul musteşte sub piatră doar sânge
Când simte pădurea legată în frâu.

Şi pleacă-ţi urechea pe pieptul fierbinte
S-auzi cordul Terrei bătând obosit,
Mai spune-mi că-i vreme de dor, de cuvinte,
Mai minte-mă dulce că n-am otrăvit

Miracolul vieţii. Adoptă-mă-n visul
Ce-ncepe sfârşind tot cu tine, mereu,
Ascultă pământul, coboară-n abisul
Ce azi se confundă cu sufletul meu.

– Îmi reazem, iubito, urechea de stâncă
În suflet să-ţi simt toţi vulcanii arzând,
Sub scoarţa terestră plăpândă, adâncă,
Acolo-i durerea. Mi-aleargă prin gând

Sălbaticii cai ce strivesc sub copite
Nisipul de aur cu lotuşi tivit,
Mai ştii vreo romanţă ce poate s-alinte
Pământul acesta fragil otrăvit?

E noaptea senină, primește-mă-n raiul
Iubirii divine, să fim numai noi,
Uita-vom şi lumea aceasta, şi graiul,
Doi orbi visători fără drum înapoi.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Criogenie – versuri Ioan Grigoraș & Liliana Trif

zzzzzzzzzzzz

– Sunt zilele mai calde, dar ploioase,
Pe streșini cad în valuri mici șuvoaie
Purtând cu ele bruma de angoase
Pe care mi-o provoac-atâta ploaie,

Mici nostalgii mă-bântuie și-ncearcă
Să-și facă cuiburi trainice în minte,
Degeaba caut o scăpare-n arcă,
Noe are-mpotriva mea un dinte…

M-am resemnat, să mă înece zloata,
Criogenie pentru altă vreme,
Când vei deschide pentru mine poarta
Să scap de ploi, să fug de anateme.

– Pe țigle cad aritmic diamante,
Dar numai noaptea plouă… Vraja cerne
Melancolii și picură andante
Prin amintiri care devin eterne.

Dar egoiști ne-nchidem în odaie
Și stăm ascunși, cu storurile trase,
De parcă ne-ar ucide-această ploaie
Ce-și lasă-ncet cortina de mătase

Peste oftatul inimii… Începe
O nouă zi și-o nesfârșită eră
Când unul fără altul n-am concepe
Să ne mutăm în altă emisferă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Amor caecus est? – versuri Liliana Trif & Ioan Grigoraș

zzzzz

– E-atât de-ndepărtată ziu-aceea
Când m-aşteptai pe drum, dansând în ploaie,
Parc-au trecut milenii-ntr-o secundă.
Sub sânul stâng o ultimă bătaie

De cord insomniac măsoară timpul
Trecut cu nostalgii ce-şi au scadenţa
Chiar azi când vântul şuieră eretic
Şi Samuel în Rai face prezenţa.

Doar noi lipsim, îţi aminteşti, iubire,
Când m-aşteptai pe blănuri, lângă foc,
N-aş fi crezut că între noi rutina
Se va așterne-ncet şi echivoc.

– Sunt amintiri ce vin din primăvara
Când înfloreau magnolii sub zăpadă,
Iar tu desculță-mi alergai prin vise
Și-mi poposeai în brațe ca naiadă.

Ce insomnii, ce pasiuni aprinse
Topeau zăpezi şi-apoi curgeau şuvoaie
De fantezii cu bluze decoltate
Pe blănuri. Șemineul din odaie

Păstrează și acum aroma dulce
A nopților nebune și te-așteaptă
Să urci din nou ușor Şeherezadă
În lumea din poveşti măcar o treaptă.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

La hotarul timpului – versuri

zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

– Adu-mi cerul mai aproape
Noaptea asta și rămâi
Să călătorim pe ape,
Cel din urmă, cel dintâi

Vis al meu, ignoră-mi vina
De-a mă fi pierdut în larg,
Însă fără de lumina
Ce-ai legat-o de catarg

N-aș putea străbate gândul.
Vino, să întindem iar
Pânzele, când trece vântul
Spre al timpului hotar!

– Cerul meu la tine-n palmă,
Un ocean fără sfârșit,
Marea niciodată calmă
Și un ciob de infinit

Le-om străbate cu privirea
Navigând spre zări, apoi,
Vom afla alcătuirea
Timpului ce după noi

O s-alerge, dar departe
Ne vom pierde. Vino-n larg,
Pe o pagină de carte,
Să-ți leg stele de catarg!

Liliana Trif & Ioan Grigoraș